O dimineață de iarnă la Muzeul Satului. Ajunul Bobotezei

Marie, Maică Preacurată

Poți tu să-mi spui, șoptind, ca-ntr-o poveste,

Atâta frumusețe unde este,

Atâta gingășie și iubire,

De câtă lasă veacul amintire; (…)

Unde-i murmurul fostelor pâraie:

Și-al apelor clătite-n heleștaie,

Marie, Maică Preacurată?

Dar unde-i și zăpada de-altădată?

(Tudor Arghezi „François Villon”)