Marie, Maică Preacurată
Poți tu să-mi spui, șoptind, ca-ntr-o poveste,
Atâta frumusețe unde este,
Atâta gingășie și iubire,
De câtă lasă veacul amintire; (…)
Unde-i murmurul fostelor pâraie:
Și-al apelor clătite-n heleștaie,
Marie, Maică Preacurată?
Dar unde-i și zăpada de-altădată?
(Tudor Arghezi „François Villon”)